“A douăsprezecea noapte sau Noaptea magilor” explorează cu mult umor mitul androginului, vorbind despre ambiguitate erotică, o temă frecventă în operele lui William Shakespeare. La peste patru secole de când a fost scrisă, piesa își păstrează actualitatea prin temele abordate. Adaptarea de la Teatrul Nottara adaugă un aer hippie, flower power întregului ansamblu, iar rezultatul este un spectacol modern, îndrăzneț, colorat, romantic, ambiguu.

Spectacolul pus în scenă de Alexandru Mâzgăreanu se desfășoară în Iliria, țara nebuniei erotice, un paradis al muzicii și al libertății de exprimare. Aici, dragostea și suferința devin manifestările unui joc brutal al seducției, în care genurile se topesc unul într-altul, pe ritmuri de dramă și de comedie, cu quiproquo-uri, farse și travestiuri. 

„Pe lume nu-i făptură femeiască să-ndure-n piept bătaia unei patimi atât de-nflăcărate ca a mea. Au inima prea mică, iar amorul se trece, precum pofta de mâncare după ospăţ; le-aţâţă numai gustul, apoi, sătule, se dezgustă-ndată. Nu compara iubirea unei fete pentru mine cu ce simt eu pentru Olivia.”, spune Ducele Orsino, interpretat superb de Dan Bordeianu, care ne uimește cu câteva solo-uri intrigante de chitară pe parcursul spectacolului.

Ducele Orsino de Iliria este îndrăgostit de Olivia (Cerasela Iosifescu), o contesă frumoasă și bogată, dar aceasta îl respinge. În același timp, Viola (Daria Pentelie) se deghizează în bărbat pentru a se angaja ca paj la curtea lui Orsino. Luându-și numele de ”Cesario”, Viola devine obiectul dorințelor contesei Olivia. În același timp, Viola se îndrăgostește de Ducele Orsino. Urmează o serie de încurcături și travestiuri menite să conducă la o analiză ironică a iubirii și a felului în care aceasta îi modifică pe oameni.

Nu este ușor să joci Shakespeare în anul 2023, să reciți versurile cu patos și credibilitate, să transmiți emoție vie. Actorii de la Teatrul Nottara s-au descurcat de minune, adăugând picătura necesară din propria carismă personajelor interpretate. Timp de două ore, cei care au urmărit spectacolul live online au fost impresionați de jocul actorilor, muzica live, decorul, coregrafia și adaptarea modernă. Unul dintre mesajele primite de la un spectator de teatru online PiciordePlay confirmă acest lucru:

“La jumătate de veac după spectacolul de referință de la Bulandra, cu Mariana Mihuț, Irina Petrescu, Virgil Ogășanu, Mircea Diaconu, Teatrul Nottara ne aduce aminte că se poate juca Shakespeare, cu dragoste, talent și umor, și în Mileniul III. La cel mai înalt nivel, Daria Pentelie, o viitoare stea a scenei românești!”

Un alt actor care s-a evidențiat în spectacolul “A douăsprezecea noapte sau Noaptea magilor” este Tudor Cucu Dumitrescu. Acesta l-a interpretat pe nebunul Feste, bufonul contesei Olivia. Replicile sale pline de umor și înțelepciune, mișcările imprevizibile, expresivitatea chipului – toate acestea au dat naștere unui personaj original, carismatic, poate chiar memorabil. La finalul reprezentației, publicul din sală l-a aplaudat îndelung pe Tudor, confirmând talentul tânărului actor.

“Prefer un nebun care să mă înveselească, decât un om cu experienţa vieţii care să mă întristeze.”, a spus William Shakespeare. În majoritatea pieselor shakespeariene există câte un bufon, iar rolul acestuia este absolut necesar. Iată de ce: “Bufonii din «A douăsprezecea noapte» constituie cel mai original adaos al lui Shakespeare la intrigile împrumutate de la alți autori. Dacă înțelepciunea ajunge să se exprime prin gura bufonilor, atunci și bufonii ajung să se identifice cu înțelepciunea. Dacă lumea a ajuns să stea cu capul în jos, singura atitudine îndreptățită față de lume este să faci tumbe. Și acestea sunt premisele logicii bufonilor. Lumea face bufoni din toți oamenii, numai din bufoni nu poate face nimic. Bufonii sunt singurii care scapă bufoneriei obștești, ascunzându-se după tichia lor de bufoni. Glumele lor au încetat să mai fie caraghioase. Ei sunt dezagreabili. Funcția lor este dezintegrarea. Trăiesc într-o lume goală, văduvită de mituri, ajunsă la cunoașterea pură, fără iluzii.”, scrie Jan Kott în volumul “Shakespeare, contemporanul nostru”.

“A douăsprezecea noapte sau Noaptea Magilor” este o călătorie într-un vis sau în paradisul pierdut pe care fiecare dintre noi îl poartă în suflet. Mesajul piesei subliniază forța uriașă a imaginației, acest leac și otravă deopotrivă, care în “A douăsprezecea noapte” își arată din plin puterea.

Concluzia piesei ar putea fi: ne îndrăgostim întotdeauna de o proiecție a gândurilor noastre. Cel din fața noastră este cine vrem noi să fie, nu cine este el cu adevărat. Dar nu este aceasta, oare, însăși definiția iubirii?