“Orașul Luminii” este o poveste despre regăsirea sensului, recunoașterea umbrelor interioare și despre nevoia de a găsi o scânteie de miracol în banalul vieții. Aprofundând noțiunile de bine și de rău, povestea se plasează la granița dintre comedie neagră și dramă psihologică, îmbinată cu note fine de thriller și horror.

Spectacolul aduce față în față doi bărbați aflați la o răscruce existențială. Ian (Șerban Gomoi) este un fost preot devenit psihoterapeut. Noul său pacient este John (Sorin Cociș), un bărbat care și-a pierdut recent soția într-un accident de mașină și care suferă de insomnie, fiind vizitat de fantoma soției sale. Ședințele de terapie devin o modalitate de imersie în cotloanele subconștientului, unde pândesc dorințe pe care nici Ian, nici John nu au curajul să le spună cu voce tare. Căutările lor sunt similare și se vor întâlni în aceeași teamă de singurătate, regrete, frustrări.

Aparent cinic, dar în esență extrem de vulnerabil, psihoterapeutul Ian se află în căutarea propriei identități spirituale, sexuale și profesionale. Nu este deloc întâmplător faptul că ferestrele larg deschise ale cabinetului său oferă o priveliște încântătoare spre biserica orașului, iar sunetul clopotelor inundă liniștea orașului. Ian este într-o permanentă căutare interioară: a abandonat hainele preoțești și a decis să devină terapeut. Relația de cuplu începe să-i ridice tot mai multe semne de întrebare, credința se transformă în suspiciune, lăsând loc remușcărilor. Nimic nu pare să-i aducă liniștea interioară la care a visat după ce a părăsit biserica.

John, pacientul lui Ian, este un bărbat măcinat de vinovăție. Se simte responsabil de moartea soției sale, prin urmare nu poate dormi și vede fantoma acesteia. La începutul ședințelor de terapie, John este nevrotic, se exprimă greu și are un tic verbal: “înțelegi?” – care denotă nevoia acută de empatie. Aflându-se în pragul unui abis emoțional, acesta speră să-și găsească pacea interioară prin simplul fapt că cineva nu îl consideră nebun. Indiferent dacă fantoma a fost sau nu reală, frica generată de apariția acesteia este cu siguranță reală. Frica de moarte, sentimentul profund de vinovăție, singurătatea copleșitoare – toate acestea îl determină pe John să-și analizeze viața și să realizeze că uneori “suntem doar actori în propriile vieți.” Ce ne împiedică să atingem fericirea? Dogmele bisericești, minciunile, traumele copilăriei, frica de a ne manifesta liber, indiferent de consecințe?

Atât Ian cât și John au nevoie de un miracol personal pentru a se reconcilia cu fantomele trecutului. Lumea plină de lumini și umbre a celor doi protagoniști este completată de soția lui Ian, Neasa (Sorina Ștefănescu), și de Laurence (Rareș Andrici), tânărul căruia viața i-a dat cele mai dure lecții. Toți patru au nevoie doar de puțină afecțiune și empatie pentru a reuși să ofere un sens existenței lor.

“Mintea omului nu e întreagă la minte”, spune la un moment dat John în timp ce caută explicații rezonabile pentru viziunile sale. Deși mintea înțelege procesul psihologic al suferinței, sufletul încă mai are nevoie de timp pentru vindecare. Atunci când divinitatea nu îți mai aduce alinare și mângâiere, ai nevoie doar de un prieten/confident/terapeut care să te asculte fără să te judece, să-ți înțeleagă nevoile și să te îndemne să-ți exprimi emoțiile refulate.

O scenă tulburătoare este cea în care personajul lui Rareș Andrici îl întreabă pe Ian care este menirea psihologului. Preconcepțiile legate de psihoterapie încă sunt resimțite în societatea actuală, unde mentalitatea generală dictează că oamenii nebuni, bipolari și schizofrenici sunt cei care merg la terapie. Cuvântul psihoterapie înseamnă tratamentul sufletului (din limba greacă: psyche = suflet, therapeia = tratament). Astfel, totul devine mai ușor de înțeles: psihoterapia tratează și vindecă sufletul.

La finalul reprezentației, spectatorii PiciordePlay care au urmărit piesa de teatru live online de la Teatrul Nottara ne-au scris mesaje pe chatul Sfatului satului și pe pagina noastră de Facebook:

• “Nu am mai simțit atâta emoție la un spectacol de teatru! A fost o explozie de sentimente, iar actorii au fost extraordinari. M-ați atins profund!”
• “Un adevărat roller coaster emoțional! Orașul Luminii m-a făcut să retrăiesc amintiri și să simt o conexiune profundă cu personajele. Un spectacol ce îți rămâne în suflet!”
• “Excelent spectacol! Felicitări regizorului și actorilor care ne-au emoționat de atât de multe ori până la lacrimi. Sunt atât de recunoscătoare că există PiciordePlay și astfel avem privilegiul de a vedea spectacole atât de bune și actori atât de talentați. Mulțumesc cu adâncă prețuire!”
• “La finalul unor spectacole îmi găsesc greu cuvintele, așa se întâmplă acum. Actorii joacă atât de bine, domnul Sorin Cociș e extraordinar, Rareș Andrici mi-a plăcut mult. Scena dintre Șerban Gomoi și Rareș Andrici a fost atât de bine jucată încât am avut ușoare frisoane. Multe felicitări și mulțumiri.”
• “Minunat spectacol! Felicitări tuturor! Mulțumesc PiciordePlay pentru posibilitatea de a vedea spectacolul în direct!”

“Orașul Luminii” este unul dintre cele mai de succes texte scrise de Conor McPherson, numit cel mai bun dramaturg al generației sale. Spectacolul a avut premiera în 2004, la Teatrul West End din Londra, iar ulterior a fost jucat pe Broadway. Personajele lui Conor McPherson au parte de o experiență care depășește granițele stricte ale rațiunii și care necesită un alt soi de înțelegere a existenței, ce poate conferi speranță și credință.

Despre balansul fin dintre viață și moarte este vorba în “Orașul Luminii”, iar regizorul Cristi Juncu păstrează până la final misterul, suspansul și emoția născute din întâlnirea a două personaje diferite, dar care se completează perfect în contextul unui univers în care lumina și întunericul ne ghidează întreaga existență terestră.