“Pe de altă parte” este o poveste despre ce înseamnă să iubești teatrul și să trăiești pentru teatru, despre dăruire, pasiune, menire și cum sunt aceste calități strâns legate de bucuria de a trăi. Este spectacolul ideal pentru a sărbători aniversarea celor 4 ani de la nașterea PiciordePlay.

De fiecare dată când mergem în cabina actorilor, înainte de spectacol, pentru a-i vedea cum se pregătesc, avem emoții la fel ca în prima zi. Suntem foarte recunoscători să-i avem alături pe acești actori extrem de talentați, dar mai ales ne bucurăm enorm că teatrul online a devenit o alternativă minunată pentru românii din toată lumea care apreciază arta.

Despre spectacol, Marius Manole mărturisește: “«Pe de altă parte» este un spectacol tare frumos. Deloc ușor. O poveste despre puterea noastra de a îndura și de a ne urma visul. Așa cum ni s-a întâmplat multora în viața asta: ne-au dărâmat la un moment dat cuvintele spuse de alți oameni. Poate fără să se gândească prea mult. Poate din plictiseală. Poate din cauza propriei lor nefericiri. Cuvintele dor, pot distruge. Important e să-ți urmezi calea și să-ți găsești curajul. Dacă ai un vis, luptă pentru el. Poate acesta e cel mai frumos mesaj al spectacolului scris de Lia.”

“Pe de altă parte” este un omagiu adus marilor actori români, în special Olga Tudorache și George Vraca. Dincolo de talentul incontestabil, disciplina și sacrificiile făcute de aceștia în numele teatrului, avem ocazia de a privi lucrurile dintr-o perspectivă diferită, așa cum spune însuși titlul piesei. Deși pe scenă erau ca niște zei, în viața personală au avut parte de suferință, dezamăgire și persecuții politice.

De exemplu, după venirea comuniștilor la putere, George Vraca a fost a fost înlăturat din funcția de director al Teatrului Național din București, fiind considerat inadecvat din punct de vedere ideologic. Această marginalizare a avut un impact profund asupra demnității și moralului său. Nu a aderat la Partidul Comunist, iar această rezervă tăcută, într-un sistem autoritar, a echivalat cu o formă de rezistență intelectuală. Mulți critici spun că a murit dezamăgit și marginalizat, cu sentimentul că valorile teatrului adevărat erau înlocuite de servilism ideologic.

“Ce păcat că mor! Abia acum aş şti să le arăt oamenilor ce înseamnă a muri.” – acestea au fost ultimele cuvinte ale lui George Vraca, în momentul în care s-a despărțit de lumea în care nu se mai regăsea.

Nici Olga Tudorache nu a fost promovată în regimul comunist, pentru că nu făcea compromisuri ideologice, nu căuta funcții politice sau avantaje de partid. De asemenea, era percepută ca “dificilă”, pentru că refuza să joace în piese mediocre sau propagandistice. Deși s-a bucurat de prestigiu și iubirea publicului, Olga Tudorache a fost o artistă care a plătit prețul verticalității într-un sistem adesea ostil valorii autentice. A rămas un simbol al demnității, exigenței și vocației, chiar dacă drumul ei nu a fost ușor.

“Actorul trebuie să aibă coloană vertebrală. Nu suntem marionete în slujba regimurilor sau a gustului facil.”, spunea marea actriță Olga Tudorache.

Așadar, Lia Bugnar are meritul de a ne prezenta mici crâmpeie valoroase din istoria teatrului românesc, aducând astfel un omagiu inestimabil acestor titani ai scenei care au avut curajul de a ține piept unui sistem opresiv. Acești actori merită evocați și onorați pentru contribuția excepțională adusă teatrului românesc, în perioade istorice complicate. Cu acest spectacol modern, ecoul artei lor a fost readus la lumină.

Am fost impresionați de numărul mare de mesaje pe care spectatorii PiciordePlay ni le-au trimis, la finalul spectacolului “Pe de altă parte”:

• “Teatrul este despre trăire autentică și puterea cuvântului. Un omagiu celor care slujesc cu toată emoția răspândită prin cuvânt!”
• “Un spectacol care rămâne cu tine. Te face să râzi, să plângi, să reflectezi și să recunoști poate, cu un zâmbet amar, fragilitatea și frumusețea vieții trăite ‘pe de altă parte’ a lucrurilor. O distribuție impecabilă!”
• “Tot timpul am văzut-o pe doamna Carmen Tănase, marea, inegalabila, iubita Carmen Tănase, dar în același timp, pe ‘monstrul sacru’ al scenei românești, Olga Tudorache. Oare de ce? Nu cred că doar din cauza perucii, ci este rezultatul muncii unui profesor care le-a insuflat învățăceilor săi iubirea pentru ceea ce fac. Și asta face și dă mai departe minunata doamnă Carmen Tănase.”
• “Carmen Tanase este Olga Tudorache din acest timp.”
• “Extraordinară piesa! Aplauze, aplauze, aplauze actorilor!”
• “Cu spectacolul ‘Pe de altă parte’, simt că am devenit actriță. Nu prin talent, ci prin trăirea sentimentelor. Am simțit până în măduva oaselor durerea abandonului, a uitării actorilor mari pierduți în derizoriu pentru că nu știu să facă compromisuri. Durerea actorilor tineri care nu sunt la momentul potrivit în locul potrivit. Ați jucat minunat și pentru ca v-ați jucat existența de zi cu zi. Și pe a unor înaintași celebri: Olga Tudorache, Ștefan Iordache, Mihăilescu Brăila și atâția alții. Vă mulțumesc pentru minunea de a mă transforma în actriță pentru o oră și ceva. A fost una dintre cele mai importante ore. Am extrapolat și ‘miezul’ e același pentru orice meserie.”
• “O bucurie pentru sufletul meu să vă primesc, din nou, în casa mea. Pentru că tare mi-a plăcut… Și mă simt atât de recunoscătoare pentru că suntem contemporani. Vă mulțumesc, fiecăruia dintre voi, și-mi îngădui să las o îmbrățișare. De aici, din inima mea.”
• “Superb! Un adevărat manifest pentru măreția teatrului și a celor care pun în scenă viață pentru noi.”
• “Ni s-a umplut sufletul de bucurie și emoție. Mulțumim Liei pentru acest moment real de viață.”
• “Sunteți minunați! La cât mai multe spectacole! Talentul vostru este uriaș! Sunteți o inspirație pentru noi, spectatorii! Mulțumim ca ne hrăniți sufletul!”
• “Doamna Lia Bugnar, chapeau! Ați scris o mică bijuterie și ați ales trei monștri sacri. Vă iubesc și vă mulțumesc pentru această seară minunată.”
• “Felicitări, oameni dragi! Ați fost minunați, nici nu e greu, sunteți talent pur!”
• “Fără voi, fără PiciordePlay, viața nu ar fi la fel. Vă iubim.”
• “Mi-e greu să îmi găsesc cuvintele. A fost atât de frumos, de tulburător.”
• “Mă bucur mult că se tematizează acest subiect și într-o piesă de teatru, are aplicabilitate în multe domenii. Vă mulțumesc și pentru discuția de la final, foarte utilă spectatorilor de toate vârstele.”
• “Am văzut aseară piesa și m-a lovit drept în inimă. O piesă despre cuvinte, cuvinte care dor, care schimbă vieți, care se aruncă într-o doară și rămân agățate în sufletul celuilalt. Am pățit pe propria-mi piele. O piesă în care râzi cu poftă și, câteva secunde mai târziu, te trezești într-o liniște dureroasă, gândindu-te dacă și tu ai spus vreodată ceva care a dărâmat pe cineva. Doamna Carmen Tănase este o forță scenică plină de tandrețe. Te face să râzi printr-un oftat și să simți printr-o replică aruncată aparent cu nepăsare. O actriță care transformă orice rol într-o prezență vie. Maria Obretin are o fragilitate și sarcasm într-un echilibru rar. Are acea capacitate unică de a transmite că sub zâmbet se ascunde o poveste nespusă. A dus personajul într-o zonă atât de umană, încât ai senzația că o cunoști. Marius Manole, intens, ironic, jucăuș și sfâșietor. Joacă fiecare rol cu toată carnea și toate nervurile emoției. Un om care a trecut printr-o experiență similară, la fel ca și Lia Bugnar. Un actor care te face să râzi cu hohote și apoi îți aruncă o tăcere în față care te lasă pe gânduri. Se vede că sunt prieteni în viața reală. Chimie, ritm, energie, gesturi mărunte care spun mai mult decât 100 de replici. Sunt 4 oameni care se joacă serios, iar din joaca asta iese una dintre cele mai vii experiențe teatrale din ultimii ani. Dacă ați văzut ‘Ce avem noi aici?’, știți despre ce vorbesc. Dacă nu, acum e momentul. Lia Bugnar reușește din nou să atingă un nerv nevăzut al omului modern: lipsa de grijă pentru cuvinte și efectele ei colaterale.”

Mai mult decât orice, “Pe de altă parte” este un spectacol despre reziliența umană, despre puterea noastră de a îndura greutățile vieții, fără a ne pierde credința și speranța. Este o mărturie artistică a faptului că, în ciuda rănilor emoționale, fiecare om are capacitatea de a merge mai departe și de a-și reconstrui încrederea, regăsindu-se printre cortine căzute și lumini stinse, adunându-se din ecourile monologurilor interioare, ca un personaj care refuză să-și spună ultima replică înainte de timp.

Vezi momentul de la finalul spectacolului pe Facebook.