Orice întâmplare nefericită se poate transforma într-un scenariu amuzant de teatru, în special sub bagheta artistică a lui Octavian Strunilă. Inspirat de pandemia din 2020 și de contextul politic actual, spectacolul “Ultimul bărbat de pe Pământ” este o comedie inteligentă care a făcut deliciul publicului de teatru online.

Acțiunea piesei se desfășoară în anul 2050, după un dezastru natural care a schimbat complet omenirea. Astfel, pe Pământ au mai rămas doar 1600 de persoane, dintre care 1000 de români, 300 de americani și 300 de ruși. În tot acest context îngrijorător, principala grijă a anumitor români este să ajungă la putere și să-și asigure o poziție privilegiată. Imixtiuni din partea unor factori externi sunt puternic resimțite, dar fiecare își vede interesul, așa cum au fost obișnuiți dintotdeauna.

Personajul lui Octavian Strunilă este un bărbat modest cu nevoi simple: îi place să meargă la pescuit, să joace fotbal și să cânte. În schimb, soția acestuia (Dana Dembinski) este o femeie ambițioasă care își dorește cu orice preț ca soțul ei să devină președinte. Pentru această funcție, el trebuie să-l înfrunte pe Serghei (Alex Conovaru), un politician corupt expert în manipularea electoratului.

În contrast cu lupta acerbă pentru cea mai înaltă funcție în stat, avem o frumoasă poveste de dragoste între doi tineri inocenți. Ștefan Radu și Anastasia Preotu interpretează cuplul modern Romeo și Julieta, având în vedere că sunt urmașii celor doi rivali politici. În ciuda avertismentelor părinților, tinerii sunt hotărâți să-și urmeze inimile, indiferent de consecințe. Momentul coregrafic cu cei doi exprimă o infinită candoare, romantism, dar mai ales libertate. În lumina blândă a serii, doi tineri se întâlnesc pe o scenă goală. Privirile lor se caută și se întâlnesc, iar pașii lor devin o limbă tăcută de iubire. Fiecare mișcare este un schimb subtil de emoții: un pas spre celălalt, o rotire grațioasă, o îmbrățișare efemeră, ca o promisiune. Mâinile lor se contopesc, iar trupurile lor dansează în armonie, ca și cum ar fi într-o lume doar a lor, unde timpul și cuvintele nu mai au niciun sens. În acea clipă, fiecare mișcare vorbește despre legătura profundă și neîntreruptă dintre ei, iar dansul devine o mărturie a iubirii lor pure.

Un personaj care aduce culoare spectacolului și creează intrigă este geniul bețiv (Adrian Ștefan) care a inventat mașina timpului. Acesta se află într-o mare dilemă: să se întoarcă în trecut pentru a preveni pandemia sau să accepte noua realitate, care se poate dovedi un început plin de speranță pentru întreaga umanitate? Procesele de conștiință ale geniului se reflectă în câteva replici care ne invită să analizăm și să evaluăm propriile acțiuni, gânduri și intenții în raport cu valorile și principiile morale care stau la baza unei societăți prospere.

Unul dintre cele mai amuzante momente ale spectacolului “Ultimul bărbat de pe Pământ” este dezbaterea electorală dintre cei doi candidați la președinție. Moderatoarea acestei dezbateri este domnișoara Țipățescu (Monica Odagiu), o jurnalistă incomodă care vrea să afle adevărul cu orice preț. Tocmai de aceea, ea apelează la serviciile geniului bețiv pentru a scoate la iveală detalii picante din viața celor doi candidați.

Octavian Strunilă face numeroase referiri la opera lui Caragiale, “O scrisoare pierdută” – o capodoperă a dramaturgiei românești și un izvor nesecat de inspirație chiar și în prezent. Inspirat de Caragiale, Strunilă creează o satiră socială modernă, prin personaje memorabile și situații comice, aducând în discuție teme actuale precum corupția, ipocrizia și fariseismul din lumea politică, dar și trăsături universale ale comportamentului uman la fel de valabile și astăzi.

Dincolo de comedia situațiilor și dialogurile savuroase, spectacolul “Ultimul bărbat de pe Pământ” surprinde o profundă înțelegere a naturii umane. Corupția, compromisurile și ambițiile personale sunt atitudini care continuă să răsune în politica și societatea contemporană. În contrast, inocența și sinceritatea tinerilor îndrăgostiți oferă, ca prin magie, soluția unei lumi mai bune, în care iubirea învinge orice obstacol.

Privind în oglinda celor mai puțin onorabile aspecte ale societății, teatrul ne provoacă încă o dată să reflectăm asupra valorilor noastre și ale celor care ne conduc, în speranța unui viitor încununat de pace. Până la urmă, anul 2050 nu este chiar atât de departe, nu-i așa?