“Peretele” este un spectacol care nu delimitează și nu se încadrează în niciun gen cunoscut. Este comedie, dramă, musical, satiră – depinde cum alegi să-l privești. Este o poveste despre naștere, viață și moarte, despre credință și superstiții, despre complexitatea emoțiilor.

Povestea se desfășoară în două camere vecine, separate de un perete simbolic ce devine granița fragilă dintre naștere și moarte. Într-o parte a scenei avem o familie care se pregătește să-și ia rămas bun de la unul dintre membri. În cealaltă parte întâlnim o femeie aflată în travaliu, înconjurată de personaje aflate la marginea societății. Printre intrigi, minciuni și trădări, tensiunile se întâlnesc în momente cruciale de întuneric și de lumină. Montajul paralel al acestor lumi simbolizează dualitatea naturii umane, un spațiu în care comedia și drama se împletesc în mod armonios.

Scenografia, jocul de lumini, momentele intense de cântec și dans creează o atmosferă care ne învăluie treptat și ne atrage într-un univers bogat în semnificații. Printre superstiții și un preot fără inhibiții, vom descoperi o mulțime de personaje bine conturate, gata să-și dezvăluie intențiile în cele mai stranii moduri posibile.

Adriana Trandafir strălucește în rolul viitoarei văduve. Personajul său devine un reper al întregii povești, dovedindu-se un pivot subtil în construcția dramaturgică. “Hoașca” – așa cum este numită – aduce pe scenă un amestec de sarcasm, vitalitate și vulnerabilitate. Prin intermediul ei, spectacolul abundă în momente comice, dar oferă și accente de luciditate amară despre fragilitatea umană și inevitabilitatea sfârșitului. Adriana Trandafir construiește acest rol cu energie explozivă și naturalețe dezarmantă. Privirea, gesturile și timbrul vocal o transformă într-un personaj memorabil. Hoașca nu este doar viitoarea văduvă, ci vocea unei lucidități incomode, inserată de Lia Bugnar în mijlocul acestui puzzle relațional.

Numitorul comun dintre cele două camere despărțite de perete este Vasea (Marius Manole), un bărbat marcat de contradicțiile propriei existențe, aflat la intersecția dintre două lumi: una aparent respectabilă și alta marginalizată. Personajul jonglează cu identități multiple, iar această dualitate îl plasează într-o poziție vulnerabilă, în care minciuna și adevărul se împletesc într-o rețea complicată de relații și interese. El este marcat de o profundă neliniște interioară, astfel încât Vasea devine simbolul omului modern captiv între conveniențele sociale și dorințele personale. Interpretarea lui Marius Manole oferă complexitate acestui personaj, aducând în prim-plan fragilitatea umană.

Arteziana (Ilona Brezoianu) este o prostituată care își umple existența cu jocuri de noroc și superstiții, încercând să-și controleze soarta prin gesturi mărunte, dar pline de semnificație pentru ea. Îi place să cânte, folosindu-și vocea ca pe o formă de eliberare și de afirmare a senzualității. Este o fire directă, tranșantă, care nu se ferește să spună lucrurilor pe nume, iar umorul ei sarcastic dezvăluie o anumită duritate dobândită prin experiență.

Un personaj controversat este preotul interpretat de Anghel Damian, care simbolizează ciocnirea dintre credința autentică și lumea arhaică a superstițiilor. Preotul încearcă să aducă sufletele rătăcite înapoi la adevăr, dar se confruntă cu întrebarea: ce rămâne din om după ce își lasă deoparte veșmântul? Gestul preotului de a se dezbrăca este o metaforă: desprinderea de convenții, de puterea simbolică a hainei ce reprezintă autoritatea. Astfel, rămâne omul simplu, vulnerabil, capabil să ierte, nu să judece.

Dacă ai simţit vreodată că vorbele nu sunt suficiente pentru a exprima ce trăiești, atunci vei înţelege de ce în spectacolul de teatru online “Peretele” se cântă atât de mult. Personajele evadează în muzică atunci când emoţia devine mai puternică decât cuvintele rostite, iar cântecul devine limbajul sufletului.

Lia Bugnar mărturisește: “Profesoara mea, doamna Sanda Manu, spunea că un actor începe să cânte pe scenă în momentul în care tumultul din el e aşa de mare, încât vorbitul nu-i mai e suficient. Aş putea spune că în ‘Peretele’ m-am ţinut de acest principiu ca de una dintre cele zece porunci. ‘Peretele’ e o poveste mare cu două buzunare, în care încap două poveşti mici care se influenţează una pe alta, se completează una pe alta, ba chiar aş îndrăzni să spun că râd una de cealaltă.”

Spectatorii de teatru online au apreciat acest spectacol și ne-au transmis cele mai frumoase mesaje:

●     “Excelentă piesa, am văzut-o de trei ori! Jocul actorilor e magistral! Sunt îndrăgostită de teatru.”

●     “Tocmai am văzut în seara asta spectacolul, pe PiciordePlay. Ați fost minunați toți! Cât despre doamna Adriana Trandafir, ce talent! Uimitor cum a trecut de la rolul de soție abandonată, disprețuită, neglijată, umilită, la cel de femeie demnă care merge mai departe, fidelă marii iubiri. Vă felicit și vă mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ați procurat-o azi.”

●     “M-a uimit în mod plăcut! Felicitări doamnei Lia Bugnar și actorilor minunați!”

●     “Doar ce am terminat de urmărit spectacolul. E trăsnet! Nu am cuvinte cât de reușit este din toate punctele de vedere. Bravo! Bravo! Bravo! Actori, regizor și toți ceilalți! Felicitări pentru ce realizați!”

●     “Doamnele Adriana Trandafir și Gabriela Popescu, chiar și asa despărțite de-un ‘Perete’, au făcut toți banii.”

●     “Minunat spectacol, text, interpretare, mesaj de excepție.”

●     “Recomand cu toată încrederea!”

●     “Am văzut, foarte bun spectacol, bine scris și frumos interpretat, felicitări tuturor!”

●     “Minunat, l-am urmărit de două ori pe platformă.”

Ce se întâmplă când peretele interior este dărâmat și rămânem față în față cu adevărul? Cu această întrebare rămânem la finalul spectacolului “Peretele”, dar și cu un gust dulce-amar, meditând la fragilitatea existenței, la ironia sorții, la linia invizibilă dintre viață și moarte.