Spectacolul de teatru „Hangița„, transmis online de la Ateneul Național din Iași, aduce în fața publicului o comedie clasică semnată de Carlo Goldoni, care își păstrează prospețimea și relevanța chiar și după aproape trei secole. Adaptată pentru mediul digital, montarea reușește să conserve farmecul teatrului live, oferind spectatorilor o experiență plăcută, accesibilă din confortul propriei locuințe.

În centrul acțiunii se află Mirandolina (Erica Moldovan), o hangiță inteligentă și plină de farmec, care jonglează cu abilitate între mai mulți pretendenți: un marchiz vanitos, dar lipsit de mijloace, un conte generos și dornic să impresioneze, și Cavalerul de Ripafratta (Mihai Gruia Sandu), un misogin declarat, convins că nu va cădea niciodată pradă farmecelor feminine. Ceea ce urmează este o suită de intrigi, farse și răsturnări de situație, în care orgoliile sunt puse la încercare, iar aparențele sunt constant demontate.

Comedia funcționează atât ca divertisment, cât și ca observație fină asupra comportamentelor umane, oferind o incursiune într-o lume burgheză plină de contraste, dar surprinzător de apropiată de realitatea contemporană.

Dincolo de umorul său savuros, „Hangița” propune o reflecție subtilă asupra relațiilor de putere, orgoliului și libertății individuale. Mirandolina nu este doar o femeie seducătoare, ci un personaj care își afirmă independența și refuză să devină un simplu „trofeu” în jocurile de statut ale bărbaților din jurul ei.

„Hangița” scoate în evidență vulnerabilitatea ascunsă în spatele aroganței, în special prin personajul Cavalerului, a cărui siguranță de sine se transformă treptat într-o capcană. Goldoni ilustrează astfel o lecție universală: orgoliul, dus la extrem, poate deveni propriul nostru punct slab.

În același timp, spectacolul vorbește despre inteligența emoțională și despre capacitatea de adaptare într-un mediu social complex. Mirandolina își folosește farmecul nu doar ca instrument de seducție, ci și ca mijloc de control și autoapărare, devenind un personaj surprinzător de modern.

Unul dintre punctele forte ale acestei montări este, fără îndoială, interpretarea actoricească. Erica Moldovan construiește o Mirandolina nuanțată, echilibrând cu naturalețe grația și ironia, seducția și luciditatea. Prezența ei scenică este energică, dar niciodată excesivă, iar modul în care își dozează replicile contribuie la conturarea unui personaj credibil și captivant. Ea reușește să transmită atât spiritul ludic al hangiței, cât și inteligența strategică din spatele fiecărui gest.

În contrapunct, Mihai Gruia Sandu oferă un Cavaler memorabil, bine calibrat între rigiditate și vulnerabilitate. Transformarea personajului său este redată cu finețe, fără exagerări, ceea ce face ca momentele de „cădere” să fie cu atât mai savuroase. Actorul surprinde excelent contrastul dintre discursul misogin ferm și reacțiile emoționale care îl trădează treptat.

Chimia dintre protagoniști este evidentă și contribuie semnificativ la dinamica spectacolului. Interacțiunile lor sunt vii, ritmate și pline de subtext, ceea ce menține atenția spectatorului pe tot parcursul reprezentației. Distribuția este completată armonios de restul actorilor, care susțin atmosfera generală și adaugă consistență universului scenic.

Dincolo de reușita jocului actoricesc, spectacolul câștigă și prin povestea din spatele textului lui Goldoni, care ascunde detalii reale interesante, cum ar fi:

●     Personajul Mirandolina este inspirat din femei reale întâlnite de Carlo Goldoni în călătoriile sale prin Italia: hangițe independente și ingenioase, obișnuite să navigheze printre diferențe sociale.

●     „Hangița” marchează un moment important în reforma teatrului italian, Goldoni renunțând la improvizația specifică commedia dell’arte în favoarea unui text scris, cu dialoguri bine definite și personaje mai realiste.

●     Cavalerul de Ripafratta a fost conceput ca un personaj „imun” la seducție, tocmai pentru a evidenția mai puternic ironia prăbușirii sale emoționale.

●     Mirandolina a devenit, în timp, un arhetip teatral al femeii independente și conștiente de propria valoare, influențând numeroase personaje feminine din literatura europeană.

●     La premiera din 1753, publicul venețian a recunoscut în personaje trăsături ale unor aristocrați reali, ceea ce a amplificat efectul comic și satiric al piesei.

●     Deși este o comedie, textul are un mesaj modern: dreptul femeii de a-și decide singură destinul, într-o epocă în care această libertate era rar întâlnită.

 „Hangița” în varianta online de la Ateneul Național din Iași reușește să demonstreze că teatrul clasic poate fi nu doar relevant, ci și extrem de plăcut pentru publicul contemporan. Printr-o combinație echilibrată de umor, observație socială și interpretări actoricești solide, spectacolul își păstrează vitalitatea și farmecul.